idee de pe mail

Cum sa invingem problemele vietii

Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut intr-o groapa.
Animalul a plans dureros ore in sir pana cand fermierul s-a hotarat ce sa faca.
In final, el a hotarat ca animalul era prea batran si ca groapa oricum trebuia acoperita, deci nu merita sa faca un efort sa mai scoata animalul de acolo.
Apoi fermierul a invitat toti vecinii sa-l ajute.
Au venit cu totii, au luat cate o lopata si au inceput sa arunce gunoi in groapa.
La inceput magarul si-a dat seama ce se intampla, si a plans ingrozitor.
Apoi, spre amuzamentul tuturor, el s-a linistit. Inca cateva lopeti de gunoi au fost aruncate si atunci fermierul s-a uitat in jos sa vada ce se intampla si a ramas uimit de ceea ce vedea.
Cu fiecare lopata de gunoi care ii lovea spatele, magarul facea ceva uimitor.
El se scutura de gunoi si facea cate un pas mai sus.
Dupa cum vecinii fermierului continua sa arunce gunoi in spatele animalului, el il tot scutura de pe el si facea cate un pas mai sus.
Foarte curand, toata lumea s-a amuzat cand magarul a pasit peste marginea gropii si a iesit afara!

Viata continua sa arunce gunoi pe tine, tot felul de gunoaie.
Smecheria ca sa iesi din groapa este sa te scuturi de el si sa faci un pas inainte.
Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra.
Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, decat daca nu renuntam niciodata!

Scutura-te si fa un pas inainte!

ce mai primim pe mail

O profesoara din New York s-a hotarat sa-i onoreze pe toti elevii din ultima clasa de liceu, spunandu-le ce mult inseamna pentru ea,
fiecare dintre ei.


Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce mult a insemnat pentru ea si pentru clasa.


Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria "Cine sunt eu conteaza pentru ceilalti!"


Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada
ce impact ar avea aceasta idee asupra unei comunitati.


I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie de recunoastere a valorii cuiva. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a onorat pe cine si
sa-i comunice clasei rezultatele, peste o saptamana.



Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director adjunct dintr-o companie din apropiere si l-a "premiat" pentru ca l-a ajutat sa-si planifice cariera. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.



Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: "Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor celor din jur si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra."



Mai tarziu in acea zi, directorul adjunct s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat,
pentru ca era un geniu creativ.



Seful a parut foarte surprins. Directorul adjunct l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.



Seful lui a zis: "Da, bineinteles. " Directorul a luat o panglica albastra
si a pus-o pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.



Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, "Vreti sa luati aceasta panglica
si sa o dati altcuiva, in semn de apreciere?"



"Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum ii afecteaza ea pe oameni."



In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: "Astazi mi s-a intamplat cel mai incredibil lucru ."



"Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca
ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ."


"Imagineaza- ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept
o panglica albastra, pe care scrie "Cine sunt eu conteaza pentru ceilalti!"



"Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si cui sa-i ofer aceasta panglica si m-am gandit la tine.
Vreau sa te onorez pe tine."



"Zilele mele sunt extrem de agitate si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si
pentru dormitorul tau dezordonat."



"Cumva, in seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bine, doar
sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine."



"Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!"



Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.



S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: "Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati."



"Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit. Chiar am crezut ca nu iti pasa catusi de putin de mine."



"Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea."



Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera, plina de suferinta si durere.



Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era morocanos si
a facut tot ce-a putut, pentru ca toti angajatii lui afle ca, intr-adevar, cine
sunt ei conteaza pentru el si pentru ceilalti!"



Directorul adjunct a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei,
unul fiind fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ce importanti sunt ei
in viata lui.


In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:



"Cine esti conteaza CU ADEVARAT pentru ceilalti!"


Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine,
altfel nu ai fi primit acest mesaj.



Cine esti conteaza cu adevarat pentru ceilalti!"
si am vrut sa stii asta.



Iti predau panglica albastra.


Sa ai o zi minunata si sa stii ca cineva s-a gandit la tine astazi!

poezie

MOARE CATE PUTIN

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,

cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile" .

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Pablo Neruda

vecini iresponsabili

Sambata dimineata, in jurul orei 7, s-a prabusit un raft bricolat de un vecin din blocul alaturat in prelungirea balconului prea mic unindu-l cu peretele blocului, situat la etajul 6 ! Zgomot infernal ; moloz; soc ! De putin a lipsit sa se intample o nenorocire, mai ales ca blocul este situat in zona statiei RATB, pe un bulevard circulat, avand si magazine la parter !

APEL ADOPTIE PISICUTE

Aceste mingiutze portocalii au fost abandonate la usa scarii mele. Cum eu nu ii pot tine DELOC, fac un apel disperat catre toti iubitorii de animale: daca nu ii puteti caza sau adopta, dati mai departe cazul lor. Puii de pisica neintzarcati nu au nici o sansa pe strada! Vorbesc din experienta nu aiurea!

I-am spalat, depuricat, hranit....dar mai departe......in max 1sapt o sa fiu in incapacitate de a mai tine pe vreunul...si simt cum ma furnica deja disperarea pe shira spinarii.....aveti pastile de inghetat inima???

POZE CU PORTOCALELE:

http://www.flickr.com/photos/41140119@N08/sets/72157622007955488/


ANA STANCA