amintirile ne chinuiesc

imi amintesc cum le-am adus acasa pe Asculica si pe Patuta, dintr-o bucatarie situata la demisol, intr-o casa a unei colege, Cristina Macarie, la care a si ramas surioara lor portocalie, din spatele liceului Iulia Hasdeu, in 1996, dupa ce renovasem prin casa si obtinusem acceptul parintilor, iar tata conditionase sa fie pise si fetite
pe atunci nu erau pet-shop-uri si doar cateva cabinete
nici accesorii nu prea erau, nisipul era de pe santiere ori din curtea liceului,hrana era cea umana, bobite doar din strainatate, iar la Mega strachina si perie ....
dupa castrare au aparut complicatii, Patuta era o grasanca, n-a rezistat desi ne-am chinuit mult prin doctori ...
Asculica a inflorit dupa decesul Patutei, de care era dominata ...chiar timorata, cu toate astea i-a dus dorul o vreme, insa n-a mai acceptat pe altcineva, desi am incercat ...
Ascu mi-a fost alaturi atatia ani, pana in septembrie 2014 cand organismul macinat de boala perfida a cedat (avea hipertiroidie, urma tratament si a dat in diabet insipid; prea tarziu; galopant)
Am trait multe impreuna si am invatat multe 1 de la cealalta; ne-a fost alaturi la bine si la greu; cand eram tristi, bolnavi, emotionati; mie mi-a avizat multe teme si referate, adora sa stea pe balcon, cand era tanara se juca cu vrabiutele, apoi venea sa-mi reclame ca o deranjeaza porumbeii si sa ies sa-i gonesc...
cand viata i s-a scurs, in noaptea in care a avut cateva atacuri, deja ajunsese piele si os de la deshidratare, ii faceam dusuri, nu mai asimila mancarea, mi s-a rupt o bucatica din suflet, am fost zombie, parca eram pe pilot automat
multumesc personalului de la Raiul Animalelor si doamnei doctor Dana Stefanescu care ne-au fost alaturi si au contribuit la pacea noastra interioara
ne-am mai revenit cand le-am descoperit pe Daisy&Maisie (Daisy fiind leita Patuta) si le-am inclus in familia nostra, parca sufletul ni s-a vindecat si lucrurile au intrat pe 1 fagas normal
soarta