vineri, 26 august 2016
Happy International Dog Day live
Service Dog ProjectHappy National Dog Day! Celebrate by watching Service Dog Project puppies: explore.org/ servicepuppycam
nu uitati si nu neglijati
http://www.cugetliber.ro/stiri-diverse-cel-mai-bun-prieten-necuvantator-sarbatorit-azi-297662
o parte a pozelor din Valencia
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1476772459005780.1073741836.100000191199671&type=3
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1476653802350979.1073741834.100000191199671&type=3
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1476653802350979.1073741834.100000191199671&type=3
corect!
Mamapetoc.ro
Uneori, bucuria este sursa zâmbetului dar, ce nu știm, este că, de cele mai multe ori, zâmbetul este sursa bucuriei!
Iar ca să îți demonstrez că ceea ce spun este adevărat, vino sâmbătă și duminică pe Mantuleasa40, la Love Yard Sale, unde vei primi un zâmbet, la pachet cu cele mai frumoase haine! Sunt sigură că voi primi, la rândul meu, un zâmbet de la tine! :)
https://www.facebook.com/events/1811096342435057/
http://mamapetoc.ro/targul-lucrurilor-frumoase-love-yard-s…/
7 ore ·
Oamenii
parcă nu mai zâmbesc atât de des, cu toate că zâmbetul are atâtea
beneficii: te face să pari mai prietenos și mai plăcut. Te face să pari
chiar mai atrăgător! Zâmbetul reduce stresul și generează emoții
pozitive. Uneori, bucuria este sursa zâmbetului dar, ce nu știm, este că, de cele mai multe ori, zâmbetul este sursa bucuriei!
Iar ca să îți demonstrez că ceea ce spun este adevărat, vino sâmbătă și duminică pe Mantuleasa40, la Love Yard Sale, unde vei primi un zâmbet, la pachet cu cele mai frumoase haine! Sunt sigură că voi primi, la rândul meu, un zâmbet de la tine! :)
https://www.facebook.com/events/1811096342435057/
http://mamapetoc.ro/targul-lucrurilor-frumoase-love-yard-s…/
Curioasa origine a tradiţiei de a sufla în lumânări la ziua de naştere, de pe mail
Cum nu sunt mulţi cei care cunosc povestea ce explică unul dintre cele
mai răspândite obiceiuri din lume - suflatul în lumânări la ziua de
naştere -, vă invităm să aflaţi câteva informaţii în acest sens.
O dată la fiecare douăsprezece luni, are loc aniversarea zilei noastre
de naştere (cu excepţia celor care îi împlinesc pe 29 februarie!), zi
pe care mulţi dintre noi o aşteaptă cu emoţie. Ne aşezăm în faţa unui
tort delicios, ne umplem plămânii cu aer şi suflăm cu toată puterea
noastră în lumânările aşezate cu grijă pe suprafaţa tortului. Este
unul dintre ritualurile cele mai răspândite în întreaga lume. Vine
atât de natural şi este atât de asimilată încât originea acestei
tradiţii a fost aproape îngropată în uitare şi sunt puţini cei care-i
cunosc istoria.
Una dintre versiunile cele mai cunoscute ne conduce la secolul al
XVIII-lea în Germania. La acel moment, era un lucru obişnuit în cadrul
festivalului intitulat "Kinderfest": pe dulcele copilului sărbătorit
erau puse două lumânări, una pentru a reprezenta lumina vieţii sale
iar cealaltă care simboliza anii următori. Flacăra trebuia să fie
prezentă pe tot parcursul zilei, iar dacă lumânarea se consuma era
înlocuită cu alta. La sfârşitul zilei se stingea cu o suflare. Se
credea că prin fumul care ieşea din lumânările stinse se transmitea
lui Dumnezeu dorinţa la care ne gândim că avem dreptul să o cerem şi
să fie îndeplinită de ziua noastră. În funcţie de această tradiţie, în
prezent se pune un număr greşit de lumânări pe tort: una pentru
fiecare an împlinit.
Dar explicaţiile detaliate dintr-un manuscris german din secolului al
XVIII-lea asigură că se poate utiliza o lumânare pentru fiecare an, în
loc de două în centru. În Google Books se poate consulta gratuit o
copie a acestei cărţi în limba engleză. Conform sitului web abc.com
descrierea menţionată se poate citi la pagina numărul 15.
Cu toate acestea, Germania nu este singura posibilă origine a
lumânărilor pe tort pentru sărbătorirea zilei de naştere. O altă
versiune ne conduce în Grecia antică. În acele timpuri se ofereau
zeiţei Lunii, Artemis, dulciuri cu formă rotundă cu lumânări pe ele.
Aceste mesaje reprezentau ciclul lunar complet şi focul lumânărilor se
stingea dintr-o suflare, pentru ca fumul care ieşea să ajungă la
divinitate, purtând cu el dorinţele muritorilor.
Ceea ce ştim este că, tradiţia de a sufla în lumânări la fiecare
aniversare a fost considerată pentru mult timp un ritual păgân. Dar în
timpurile noastre s-a şters din memorie acel ritual antic, suflarea în
lumânări devenind ceva obişnuit, la care se încruntă doar cei mai
formalişti, care pretind că este un mod de a "partaja" microbii care
pot cădea pe tort atunci când se suflă în lumânări.
Surse: http://www.saywhydoi.com/ history-of-cakes-the-history- of-the-birthday-cake/
, http://godfruits.tv/why-we- blow-out-candles-birthday- cakes/
epochtimes-romania.com/30-07- 2016
mai răspândite obiceiuri din lume - suflatul în lumânări la ziua de
naştere -, vă invităm să aflaţi câteva informaţii în acest sens.
O dată la fiecare douăsprezece luni, are loc aniversarea zilei noastre
de naştere (cu excepţia celor care îi împlinesc pe 29 februarie!), zi
pe care mulţi dintre noi o aşteaptă cu emoţie. Ne aşezăm în faţa unui
tort delicios, ne umplem plămânii cu aer şi suflăm cu toată puterea
noastră în lumânările aşezate cu grijă pe suprafaţa tortului. Este
unul dintre ritualurile cele mai răspândite în întreaga lume. Vine
atât de natural şi este atât de asimilată încât originea acestei
tradiţii a fost aproape îngropată în uitare şi sunt puţini cei care-i
cunosc istoria.
Una dintre versiunile cele mai cunoscute ne conduce la secolul al
XVIII-lea în Germania. La acel moment, era un lucru obişnuit în cadrul
festivalului intitulat "Kinderfest": pe dulcele copilului sărbătorit
erau puse două lumânări, una pentru a reprezenta lumina vieţii sale
iar cealaltă care simboliza anii următori. Flacăra trebuia să fie
prezentă pe tot parcursul zilei, iar dacă lumânarea se consuma era
înlocuită cu alta. La sfârşitul zilei se stingea cu o suflare. Se
credea că prin fumul care ieşea din lumânările stinse se transmitea
lui Dumnezeu dorinţa la care ne gândim că avem dreptul să o cerem şi
să fie îndeplinită de ziua noastră. În funcţie de această tradiţie, în
prezent se pune un număr greşit de lumânări pe tort: una pentru
fiecare an împlinit.
Dar explicaţiile detaliate dintr-un manuscris german din secolului al
XVIII-lea asigură că se poate utiliza o lumânare pentru fiecare an, în
loc de două în centru. În Google Books se poate consulta gratuit o
copie a acestei cărţi în limba engleză. Conform sitului web abc.com
descrierea menţionată se poate citi la pagina numărul 15.
Cu toate acestea, Germania nu este singura posibilă origine a
lumânărilor pe tort pentru sărbătorirea zilei de naştere. O altă
versiune ne conduce în Grecia antică. În acele timpuri se ofereau
zeiţei Lunii, Artemis, dulciuri cu formă rotundă cu lumânări pe ele.
Aceste mesaje reprezentau ciclul lunar complet şi focul lumânărilor se
stingea dintr-o suflare, pentru ca fumul care ieşea să ajungă la
divinitate, purtând cu el dorinţele muritorilor.
Ceea ce ştim este că, tradiţia de a sufla în lumânări la fiecare
aniversare a fost considerată pentru mult timp un ritual păgân. Dar în
timpurile noastre s-a şters din memorie acel ritual antic, suflarea în
lumânări devenind ceva obişnuit, la care se încruntă doar cei mai
formalişti, care pretind că este un mod de a "partaja" microbii care
pot cădea pe tort atunci când se suflă în lumânări.
Surse: http://www.saywhydoi.com/
, http://godfruits.tv/why-we-
epochtimes-romania.com/30-07-
codul secret al evantaiului, primit prin mail
Evantaiul a facut candva si obiectul unui cod secret. In 1797, William Cock a publicat in Londra un ghid al conversatiilor prin intermediul evantaiului: ‘The Original Fanalogy’. Doar printr-o miscare a evantaiului putea fi transmisa o propozitie intreaga:
– Un evantai deschis larg: ‘Asteapta-ma’
– A tine un evantai deschis in mana stanga: ‘Vino si vorbeste cu mine’
- Un evantai pus pe obrazul drept: ‘Da’
– Un evantai pus pe obrazul stang: ‘Nu’
– Un evantai inchis, langa ochiul drept: ‘Cand te pot vedea?’
– Un evantai tinut langa inima: ‘Te iubesc’
- Un evantai asezat la nivelul ochilor: ‘Imi pare rau’
– Un evantai pe jumatate inchis, tinut pe buze: ‘Ma poti saruta’
– Rasucind evantaiul in mana dreapta: ‘Iubesc pe altcineva’
– Rasucind evantaiul in mana stanga: ‘Suntem spionati’
– Un evantai lasat sa cada: ‘Vreau sa fim prieteni’
– Iti faci aer incet: ‘Sunt maritata’
– Iti faci aer repede: ‘Sunt logodita’
– Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis: ‘Ma marit cu tine’
Cu o vechime de peste 5000 de ani, acest obiect firav, pliabil sau nu, folosit astazi, in special, pentru a ne racori, intalnit in istoria multor popoare (greci, romani, chinezi, azteci), are , “in spate” multe necunoscute. La inceputuri, evantaiul nu era pliabil, avea forma rigida iar cea mai veche marturie despre existenta unui astfel de obiect, a fost gasita in mormintele egiptene. Evantaiul constituia, pe atunci, un simbol regal, specific anumitor ceremonii religioase.
Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite chiar in mormantul lui Tutankamon. Si la chinezi acest obiect era un indiciu si un privilegiu al statutului social. Primele evantaie confectionate de romani erau din lemn, chinezii foloseau hartia si penele iar grecii, nici mai mult nici mai putin, decat o bucata de panza intinsa pe o rama. Pe langa picturile migaloase ce impodobeau evantaiul, erau la moda cele din pene de strut sau de paun dar si cele cu spite de fildes si bijuterii sau incrustari din aur si argint.
Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba de originile evantaiului. Ruinele arheologice si textele antice prezinta folosinta evantaiului in Grecia Antica cel putin din secolul IV i.Hr. si era cunoscut sub numele de “rhipis”. Totodata, s-au gasit in mormintele vechilor faraoni, evantaie pe care le foloseau sclavii pentru a le tine racoare stapanilor. Evantaiele egiptenilor erau realizate din frunze mari de palmier sau din pene carora le era atasata o coada lunga. Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite in mormantul “copilului faraon” Tutankamon.
Cel mai vechi evantai chinezesc ce inca supravietuieste dateaza din secolul II i.Hr. si este realizat din bambus. Pentru chinezi, evantaiul era un indiciu al statutului social si era un privilegiu sa fie purtat. In timpul Dinastiei Song, artisti cunoscuti erau angajati sa picteze evantaie. Dansul chinezesc al evantaiului a aparut in secolul al VII-lea.
– Un evantai deschis larg: ‘Asteapta-ma’
– A tine un evantai deschis in mana stanga: ‘Vino si vorbeste cu mine’
- Un evantai pus pe obrazul drept: ‘Da’
– Un evantai pus pe obrazul stang: ‘Nu’
– Un evantai inchis, langa ochiul drept: ‘Cand te pot vedea?’
– Un evantai tinut langa inima: ‘Te iubesc’
- Un evantai asezat la nivelul ochilor: ‘Imi pare rau’
– Un evantai pe jumatate inchis, tinut pe buze: ‘Ma poti saruta’
– Rasucind evantaiul in mana dreapta: ‘Iubesc pe altcineva’
– Rasucind evantaiul in mana stanga: ‘Suntem spionati’
– Un evantai lasat sa cada: ‘Vreau sa fim prieteni’
– Iti faci aer incet: ‘Sunt maritata’
– Iti faci aer repede: ‘Sunt logodita’
– Inchiderea usoara a unui evantai larg deschis: ‘Ma marit cu tine’
Cu o vechime de peste 5000 de ani, acest obiect firav, pliabil sau nu, folosit astazi, in special, pentru a ne racori, intalnit in istoria multor popoare (greci, romani, chinezi, azteci), are , “in spate” multe necunoscute. La inceputuri, evantaiul nu era pliabil, avea forma rigida iar cea mai veche marturie despre existenta unui astfel de obiect, a fost gasita in mormintele egiptene. Evantaiul constituia, pe atunci, un simbol regal, specific anumitor ceremonii religioase.
Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite chiar in mormantul lui Tutankamon. Si la chinezi acest obiect era un indiciu si un privilegiu al statutului social. Primele evantaie confectionate de romani erau din lemn, chinezii foloseau hartia si penele iar grecii, nici mai mult nici mai putin, decat o bucata de panza intinsa pe o rama. Pe langa picturile migaloase ce impodobeau evantaiul, erau la moda cele din pene de strut sau de paun dar si cele cu spite de fildes si bijuterii sau incrustari din aur si argint.
Parerile sunt impartite atunci cand vine vorba de originile evantaiului. Ruinele arheologice si textele antice prezinta folosinta evantaiului in Grecia Antica cel putin din secolul IV i.Hr. si era cunoscut sub numele de “rhipis”. Totodata, s-au gasit in mormintele vechilor faraoni, evantaie pe care le foloseau sclavii pentru a le tine racoare stapanilor. Evantaiele egiptenilor erau realizate din frunze mari de palmier sau din pene carora le era atasata o coada lunga. Cateva evantaie din aur impodobite cu pene de strut au fost descoperite in mormantul “copilului faraon” Tutankamon.
Cel mai vechi evantai chinezesc ce inca supravietuieste dateaza din secolul II i.Hr. si este realizat din bambus. Pentru chinezi, evantaiul era un indiciu al statutului social si era un privilegiu sa fie purtat. In timpul Dinastiei Song, artisti cunoscuti erau angajati sa picteze evantaie. Dansul chinezesc al evantaiului a aparut in secolul al VII-lea.
In Europa, in timpul Evului Mediu, evantaiul a fost absent.Cel mai vechi evantai al Europei Crestine a fost un evantai ceremonial numit “flabellum”, intalnit in secolul al VI-lea.
Evantaiele de mana au fost reintroduse in Europa, in secolele XIII si
XIV si au fost aduse de cavalerii cruciati din Orientul Mijlociu. In secolul XV, negustorii portughezi au adus adus evantaie din China si Japonia
si au devenit foarte populare, dat fiind faptul ca, in Spania,
dansatorii de flamenco folosesc evantaiul in timpul reprezentatiilor
lor. Evantaiul pliabil a fost introdus in Europa din Asia Estica, in secolul al XVII-lea si a devenit extrem de popular
Se spune ca la curtile regale din Anglia, Spania si alte tari,
evantaiele erau folosite, intr-un mod mai mult sau mai putin secret,
pentru un tip de comunicare codificata. Acest limbaj al evantaielor era o
cale de a combate eticheta sociala foarte restrictiva.
Deşi în prezent evantaiul nu mai este atât de utilizat, gestul de a te
răcori cu un astfel e obiect delicat e deosebit de elegant, eleganţă ce
face ca suporturi de şerveţele sau de ziare, oglinzi să aibă formă de
evantai.
În prezent, datorită numeroşilor iubitori de evantaie, există în lume
multe muzee de profil, printre care cele mai importante sunt cele din
Anglia, SUA şi evident Asia.
Muziris, orasul piperului, articol primit prin mail
În
urmă cu mai bine de 2000 de ani, India deţinea unul dintre cele mai
importante porturi comerciale, ale cărui exporturi, în special cel de
piper negru, obliga marile puteri ale lumii, chiar şi Imperiul Roman, să
rămână cu datorii. În Muziris, oamenii veneau cu aur şi plecau cu piper
negru.
Despre
anticul port oriental au scris marii înţelepţi ai vremii. Spre exemplu,
Plinius numea Muziris ca fiind primul centru comercial al Indiei.
Acesta apărea şi pe celebra hartă de secol V, Tabula Peutingeriana, unde
lumea era văzută din Roma. De atunci înainte, localizarea portului
devine din ce în ce mai înceţoşată, până când aproape că dispare de pe
hartă. În zilele noastre s-a ajuns ca acest port să devină o legendă,
asta până în 2004, când arheologii au descoperit în sudul statului
Kerala un port misterios.
„Acesta
a fost un centru comercial de o imporanţă capitală pentru comerţul
roman”, spune Federico de Romanis, profesor de istorie romană la
Universitatea Tor Vergata, din Roma. „ Ceea ce l-a făcut într-adevăr
unic a fost cantitatea enormă de piper exportată in Muziris. Vorbim aici
de mii de tone.” Înafară de piper, cercetătorii spun că exporturile au
inclus şi produse locale precum fildeş, perle, alte condimente, pietre
semipreţioase. Aceste exporturi atestă şi relaţiile comerciale dintre
populaţia de pe Valea Gangelui şi regiunile din Himalaya de est.
De
cealaltă parte, navele soseau cu aur, coral, cristal, amfore, ulei de
măsline, şi un anumit sos de peşte fermentat, numit garum. Profesorul
italian afirmă că valoarea acestui tip de comerţ a fost una
dezechilibrată. Plinius estima deficitul anul al Romei la 50 de milioane
de seterţi, acesta fiind cauzat de relaţia cu India. Comerţul maritim
dintre Muziris şi Roma a început în primul secol î.Hr., când navigarea
prin Marea Roşie a devenit cunoscută. Portul Muziris a depins în
totalitate de cererea străină de piper, în special de cea a Imperiului
Roman. Aşa că, se presupune că în secolul al III-lea, când economia
Imperiului a devenit una deficitară, au început şi problemele pentru
Muziris, acesta pierzându-şi importanţa.
La
primele săpături, arheologii au găsit pentru prima dată pe coasta
Keralanului amfore romane, lucru care i-a făcut să continue săpăturile.
După nu mai puţin de nouă ani le-au trebuit cercetătorilor ca să
găsească un adevărat sit arheologic. Acesta este situat în localitatea
Pattanam, şi are aproximativ 70 de hectare. În ceea ce priveşte
organizarea urbană, săpăturile au scos la iveală toalete, canale de
scurgere şi fântâni, toate acestea fiind poziţionate într-o singură
direcţie, lucru care sugerează că acolo era o aşezare planificată. De
asemenea, calitatea mortarului folosit, sticla şi piatra, toate indică o
aşezare urbană. Tot acolo au fostd descoperite şi monede locale, lucru
care sugerează o economie monetizată şi un anume grad de organizare
politică. Cercetările sunt abia la început, iar specialiştii doresc să
stabilească şi o evoluţie a vechii aşezări urbane, de pe malul mării. „ A
fost escavat mai puţin de 1% din sit. Nu am atins abia decât vârful icebergului.”, spun cercetătorii.
Sursa: The Guardian
http://www.historia.ro/file/akhskajpg
Atentie!
Noua inselatorie practicata de escroci. Cum fac rost de bancnote de 100 si 200 de lei gratis ---> http://goo.gl/W8fR7e
live din Sibiu de la targ&festival
https://www.facebook.com/ioan.gabriel23/videos/vb.100000324235039/1182631288424334/?type=2&theater¬if_t=live_video¬if_id=1472212271706358
ooooooo
Didga "drops In" at the local skateboard parks.
Thanks for sharing and following us on... :-)
Instagram - https://www.instagram.com/catmantoo/
YouTube - https://www.youtube.com/c/catmantoo
FaceBook - https://www.facebook.com/CATMANTOO-144239232413624/
Thanks for sharing and following us on... :-)
Instagram - https://www.instagram.com/catmantoo/
YouTube - https://www.youtube.com/c/catmantoo
FaceBook - https://www.facebook.com/CATMANTOO-144239232413624/
minunate imagini
Lover's falls, Tarkine Wilderness, Tasmania.
Paddled a canoe up the Pieman River for an hour and embraced a 1500 year old Huon...
https://500px.com/photo/157921625/pattern-of-love-by-hillary-younger
Green Water Waterfall Flow Tasmania Wilderness Rainforest Pattern Tarkine Tannin stained
Paddled a canoe up the Pieman River for an hour and embraced a 1500 year old Huon...
https://500px.com/photo/157921625/pattern-of-love-by-hillary-younger
Green Water Waterfall Flow Tasmania Wilderness Rainforest Pattern Tarkine Tannin stained
foto splendide
I hope you enjoy this Loudoun County, horse country sunrise. I love
fields with the round hay bales and that's what drew my eye to this
location. Happy day!
Website: http://georgefletcher.photography
Facebook: https://www.facebook.com/georgefletcherphotography
Website: http://georgefletcher.photography
Facebook: https://www.facebook.com/georgefletcherphotography
despre pepene
Watermelon, organic
The 5,000-Year Secret History of the Watermelon
To taste a watermelon is to know “what the angels eat,” Mark Twain proclaimed.
The angels, however, would have gagged if they had eaten the watermelon’s wild ancestor—a bitter fruit with hard, pale-green flesh. Generations of selective breeding, spanning several countries and cultures, produced the sweet red fruit that’s now a common sight on picnic tables. .
Read more at:
http://news.nationalgeographic.com/2015/08/150821-watermelon-fruit-history-agriculture/
The 5,000-Year Secret History of the Watermelon
To taste a watermelon is to know “what the angels eat,” Mark Twain proclaimed.
The angels, however, would have gagged if they had eaten the watermelon’s wild ancestor—a bitter fruit with hard, pale-green flesh. Generations of selective breeding, spanning several countries and cultures, produced the sweet red fruit that’s now a common sight on picnic tables. .
Read more at:
http://news.nationalgeographic.com/2015/08/150821-watermelon-fruit-history-agriculture/
Beautiful Italy
The beautiful Amalfi Coast <3 span="">3> bit.ly/1-Discover-Italy
Pepoli Castle, Erice, Sicily
http://www.homeinitaly.com/luxury-villas-sicily.php
Pepoli Castle, Erice, Sicily
http://www.homeinitaly.com/luxury-villas-sicily.php
idei pt sfarsitul saptamanii
https://pepiciormare.wordpress.com/2016/08/25/evenimente-muzicale-unde-vrem-sa-mergem-cu-copilul/
LA MULTI ANI TUTUROR CATEILOR DE ZIUA LOR INTERNATIONALA
http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/foto-ziua-internationala-cainelui-amintim-ce-i-datoram-celui-mai-bun-prieten-necuvantator-1_53fcb8db0d133766a89a51dc/index.html
SA TRAIASCA SANATOSI SI CAT MAI MULT! SA NU MAI FIE PERSECUTATI/VANATI! SA FIE IUBITI, SALVATI, ADOPTATI ....
SA TRAIASCA SANATOSI SI CAT MAI MULT! SA NU MAI FIE PERSECUTATI/VANATI! SA FIE IUBITI, SALVATI, ADOPTATI ....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
SUNT UN PACATOS, PARINTE de Ion Minulescu La parintele Vintila Vine-Arvinte, cam sfios Si se roaga: Fie-ti mi...
-
(DE/EN) Dragi prieteni Animal Life, Iata ca incet incet ne apropiem de visul nostru, acela de a avea un locusor linistit pentru cateii ...
ADOPTA 1 CUT!
a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">