expresii explicate

Cât de sus e al 7-lea cer, care e piatra de încercare şi unde a fost codrul Vlăsiei? Iată o listă cu 12 expresii româneşti folosite în limbajul curent şi originile lor:   


   1. S-a dus pe apa Sâmbetei (a dispărut). Apa sâmbetei era, într-o veche credinţă, un râu care se varsă în Infern, deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi. 

   2. Banul n-are miros. Împăratul Vespasian i-a urmat lui Nero şi a găsit visteria goală. El a pus multe dări, chiar şi pe closete. De atunci, closetele se numesc şi vespasiene. Într-o zi, fiul său Titus (viitor împărat), i-a spus că poporul râde şi îl bârfeşte pentru că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă şi i-a spus: „Uite, banu' n-are miros”. 

   3. Îi face capul calendar. Este o expresie veche şi a pornit de la faptul că, demult, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ţinute uşor minte. 

   4. Nici în clin, nici în mânecă. Ştim că mâneca este partea hainei care acoperă braţul, iar un clin este o fâşie oarecare de material. Nu este nicio legătură între aceşti termeni şi expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva“. Expresia este veche şi se trage din Transilvania. Acolo, ţăranii spun „în mânec” când urca cu carul un deal şi „în clin”, când coboară la vale. Când căruţa şi căruţaşul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec.   Expresia a pătruns în toate regiunile ţării şi s-a păstrat până azi nu cu sensul primar, ci aşa cum am spus să nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva în nicio împrejurare.

  5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer. Expresia e bazată pe credinţa celor vechi ca cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiţi, aşa că expresia înseamnă că te afli în culmea fericirii, desfătării şi bucuriei. 

   6. In vino veritas - în vin este adevărul. Expresie veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiţi de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Omul la băutură devine vorbăreţ şi atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz.  

  7. Munca de Sisif. Sisif a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osândit pentru nesupunere să urce un deal din infern ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, stanca aluneca şi Sisif trebuia să o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. 

   8. Piatra de încercare. Este o piatră foarte dură de culoare neagră. Piatră este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur şi din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră, şi pe fâşia subţire de metal rămasă pe piatră se toarnă apa tare (acid nitric). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indica felul şi caratele aurului. Expresia „piatra de încercare” se foloseşte când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă.  

  9. Codrul Vlăsiei. Se întindea din nordul Bucureştilor până la Cernica, Snagov, chiar aproape de Ploieşti. A trece prin aceasta pădure era un act de mare curaj pentru că tâlhăriile acolo se ţineau lanţ. Vorba „ca-n codru Vlăsiei” se aplică şi azi celor care fură fără ruşine din avutul public. Expresia mai înseamnă un loc fără control, unde domneşte jaful şi fraudă. 

   10. Pielea ursului din pădure. Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinşi de groază, unul se urcă într-un copac, iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri, şi după ce l-a mirosit pe cel de jos a plecat. Prietenul din pom coboară şi-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai  vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte fabule i-ar fi spus să-şi aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mâna nu e minciună, sau se mai foloseşte atunci când un prieten ne dezamăgeşte.  

  11. Dacă tăceai, filosof rămâneai. Maximă este extrasă din lucrarea „Mângâierile filosofiei” care aparţine filosofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru nişte declaraţii care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în împrejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decât cuvântul. 

   12. Vorbe de clacă. Cu înţelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este legată de mică adunare de vecini de la sat, numită clacă. Vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat.      

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

si in Sibiu se construieste 1 adapost si au nevoie de sprijin

de post

LISTA ASOCIATII/FUNDATII PROTECTIE ANIMALE