trist-scrisoarea unui catel

Nu stiu unde este mami, de cateva zile fuge mereu de langa mine, se intoarce plina de sange, obosita, ma hraneste speriata, ma acopera cu frunze si apoi fuge. Am reusit ieri sa o zaresc cand un nene a prins-o cu ceva de gat, a lovit-o si apoi a aruncat-o intr-o masina. Oare va mai veni? Mi-e foame, afara ploua, frunzele s-au udat, mi-e frig. Mi-e dor de fratiorii mei pe care un nene ii lovea cu picioarele ieri, am reusit sa vad asta cand m-a luat mami in gura si m-a ascuns. Mi-e dor de mami, mie cine imi mai da lapte? Oare acel pui de om care m-a mangaiat azi dimineata pe cap nu ar vrea sa ma ia cu el? Oare parintii lui sunt cei care o loveau pe mami? E atat de frig... Tu, cel care citesti asta, imi spui si mie ce e aia eutanasie? E latul mamei de la gat? E sangele ei ce curgea din ranile ultimelor zile? E piciorul ce strivea viata fratiorilor mei? E otrava data tatalui meu? De ce nu vine mami? Va gasi si ea un picior sau un bat? E tot mai frig si as vrea sa ies de sub frunze. Dar unde sa ma duc? De ce nu sunt toti oamenii ca acel pui de om ce m-a mangaiat? .......Uite unul aici!.... De ce ma loveste? Nu i-am facut nimic... Ma doare, iar mama nu e aici sa ma apere. E tot mai frig, amortesc, sangele mi se prelinge, incet, din rani... Vad ochii puiului de om atintiti asupra mea, plange... De ce nu sunteti toti ca el?"