Parisul ar fi de
neimaginat fără Turnul Eiffel. Cum să priveşti de pe Câmpul lui Marte şi să nu
zăreşti îndeaproape metalul arcuit? Cum să nu te poţi ridica deasupra Senei, ca
să cauţi în depărtări Arcul de Triumf, Catedrala Notre-Dame ori Luvrul?
Dacă planurile iniţiale ar fi fost respectate, Eiffel ar fi trebuit să
demonteze turnul la 20 de ani de la instalarea lui. Fiindcă s-a dovedit util nu
doar ca obiectiv turistic, Parisul l-a păstrat. Pentru oraş a fost un mare
câştig. În 2003, erau deja înregistrate 200 de milioane de vizitatori, iar în
2011 - peste 250 de milioane. Deşi inspiră oamenilor sentimente diverse ori
determină imaginaţia să facă asemănări din cele mai interesante, Turnul Eiffel
cucereşte în final chiar şi inimile îndoielnice. Poţi spune orice înainte de
vizitare, dar odată ce ai coborât din el, ai toată convingerea că nimic altceva
nu s-ar fi potrivit mai bine Parisului.
Scriitorul Guy de Maupassant, unul dintre semnatarii protestului din
1887, ar fi fost văzut luând masa în restaurantul din turn. Întrebat cum de se
află acolo, el ar fi răspuns că este singurul loc din Paris de unde nu poate să
vadă turnul...!
Vizita
în turn
La Turnul Eiffel, prins pe
malul stâng al Senei, între Câmpul lui Marte şi Grădinile Trocadéro, se ajunge
cu metroul (liniile 6 - staţia Bir-Hakeim - şi 8 - staţia Trocadéro), autobuzul
(82, 42, 87, 69) sau cu vaporul. În perioadele de sezon plin sau atunci când nu
toate lifturile turnului funcţionează (de exemplu, acum două lifturi sunt
închise din pricina unor probleme tehnice), aşteptarea la ghişeul de bilete
poate depăşi cu mult două ore. Şi cumpărarea online a biletelor este mai
dificilă. Totuşi, fiindcă programul începe la 9 dimineaţa şi se încheie la
miezul nopţii, turiştii răbdători vor fi răsplătiţi pe măsură.
urnul are trei etaje
accesibile publicului spre vizitare: primul, situat la 57 metri înălţime, al
doilea, la 115 metri, iar cel din vârf - la 276 metri. Pentru primele două
niveluri există două variante de acces: lift sau scări. Urcând ori coborând cele
704 trepte ai ocazia să priveşti nu doar detaliile magnificei structuri din fier
forjat, ci şi oraşul lărgindu-se pe malurile Senei. Pe platforma superioară se
ajunge doar cu liftul, de la etajul 2, scara iniţială fiind azi dezafectată (o
parte din ea chiar a fost vândută la licitaţie).
La primul etaj, care ocupă o suprafaţă de 4415 m², se află Sala Gustave
Eiffel, folosită pentru recepţii şi evenimente speciale, un mic bufet, un
restaurant, un magazin de suveniruri, chiar şi un observator computerizat al
mişcării turnului - produsă în funcţie de vânt şi temperatură. O bogată
expoziţie de fotografii, schiţe, postere şi tipărituri de tot felul te conduce
prin istoria Turnului Eiffel şi te face să înţelegi mai bine tehnologia
folosită, revoluţionară pentru acele vremuri.
Spaţiul circular al celei de-a doua platforme (1430 m²) oferă o
perspectivă completă asupra Parisului. Pe lângă cele trei magazine şi un bufet,
aici te poţi bucura de serviciile excelente ale restaurantului "Jules Verne",
specializat în gastronomie franceză. (Restaurantul are un lift propriu, în
pilonul sudic al turnului.)
Din vârf, cele două
platforme suprapuse (una închisă, cealalată deschisă) te "aruncă" în braţele
largi ale Parisului. După ce reuşeşti să te rupi de spectaculoasa vedere a
oraşului, vizitează biroul lui Gustave Eiffel, cu a sa atmosferă de secol XIX.
Cu ajutorul unor reuşite manechine de ceară, este redată scena istorică a
întâlnirii dintre inginerul francez şi inventatorul american Thomas Edison. Aici
vei găsi chiar şi gramofonul pe care acesta i l-a dăruit lui Gustave Eiffel.
Pentru romanticii incurabili, şederea în vârful turnului se poate încheia
cu un pahar de şampanie, servit la cochetul bar de la înălţime. Orice astfel de
scurtă întâlnire dintre "Oraşul Luminilor", "Doamna de fier" şi picăturile de
vin spumant se va dovedi memorabilă.
Doar
câteva lucruri interesante despre Turnul Eiffel
Asemenea Colosseum-ului,
Turnului din Pisa ori Piramidelor, Turnul Eiffel este una dintre construcţiile
cele mai cunoscute din lume. Tot aşa, istoria lui lasă puţine necunoscute
admiratorilor săi, iar informaţiile generale au fost preluate şi prezentate cu
sârguinţă ani de-a rândul, de către mass-media şi de către toţi reprezentanţii
din turism. Înşir, deci, doar câteva dintre lucrurile interesante ce se pot
spune despre Turnul Eiffel. Pentru o emoţie veritabilă şi o plăcere a privirii,
turnul trebuie să fie cunoscut în mijlocul Parisului, să fie văzut cum se înalţă
deasupra Câmpului lui Marte şi deasupra celui mai romantic oraş al
lumii.
- Proiectul Turnului Eiffel a aparţinut echipei formate din antreprenorul Gustave Eiffel, inginerii Maurice Koechlin şi Emile Nouguier, precum şi arhitectul Stephen Sauvestre. Dintre cele 107 propuneri din competiţie, turnul lor a fost ales câştigător, astfel că în 1887 au început lucrările la fundaţia plasată pe Câmpul lui Marte. Construcţia a durat doi ani, două luni şi 5 zile, inaugurarea având loc la 31 martie 1889. Pentru ea, 50 de ingineri şi designeri au realizat 5.300 de schiţe şi desene, 180 de muncitori au fabricat cele peste 18.000 de piese componente, iar alţi 132 de muncitori le-au asamblat pe şantier. Cei patru piloni ai turnului sunt orientaţi spre punctele cardinale şi formează o bază pătrată cu latura de 125 metri.
- Înălţimea iniţială a turnului a fost de 312 metri, astfel că, la data aceea, era cea mai înaltă construcţie din lume. Şi-a păstrat locul întâi în clasament până în 1930, când a fost construită Clădirea Chrysler din New York, de 319 metri.
- Fiindcă a fost locul unde s-a experimentat radiofonia şi pentru că a jucat un rol important în momentul apariţiei televiziunii franceze, turnul a fost salvat de la demolarea programată pentru anul 1909. De fapt, Turnul Eiffel a fost folosit ca o antenă uriaşă şi astăzi înălţimea lui a crescut (324 metri) datorită bogatei reţele de transmisiuni ce şi-a făcut loc în vârf: 54 de staţii TV, 31 de staţii radio, 120 de antene.
- Gustave Eiffel a iniţiat, din biroul său de pe platforma superioară, o serie de observaţii astronomice şi fizice (meteorologice, de rezistenţă la vânt, de radiotransmisie etc.). În timp, turnul s-a transformat într-un laborator de experimente şi măsurători ştiinţifice.
- În 1889, "Le Figaro" îşi avea deja sediul pe platforma 2 a turnului, de unde îşi tipărea ziarul şi unde oferea turiştilor un serviciu original: pe ediţia zilnică adăuga un atestat de urcare în Turnul Eiffel.
- În 1905 se organizează un concurs de urcat scările până la etajul 1 al turnului, premiul fiind o bicicletă.
- În 1909, Contele de Lambert zboară pentru prima dată deasupra Parisului şi a Turnului Eiffel, într-un avion fabricat din lemn şi pânză.
- Prima iluminare electrică a turnului are loc în 1900, fiind folosite 5000 de becuri. În 1978, 30.000 de becuri vor îmbrăca turnul cu ocazia Crăciunului.
- Culoarea originală a fost schimbată în decursul anilor, astăzi turnul fiind vopsit în trei nuanţe de bronz, cea mai deschisă acoperind vârful. Regula stabilită este de revopsire o dată la şapte ani, activitate ce are o durată de până la 18 luni, cu un consum mediu de 60 de tone de vopsea.
- Nouă lifturi se află în Turnul Eiffel, dintre care cele din pilonii de nord, est şi vest au capacitate mare de transport: 920 de persoane/oră, respectiv 650 de persoane/oră. Aşadar, nu este de mirare că în 2011 s-au înregistrat peste 7 milioane de vizitatori.
In incheiere, apreciez articolul, mai ales ca si eu am avut placerea sa vizitez turnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu