Comoara dintr-un seif blindat. Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. Pila Karpen este inventia care se vrea definitiv uitata, pierduta, ingropata
La Muzeul Naţional Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti există o pilă electrică, construită de Vasile Carpăn, care funcţionează fără întrerupere de 70 de ani.
Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat
intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă aprototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.
Obiectul de patrimoniu stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Este vorba despre"Pila termoelectrică cu temperatura uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Carpăn", realizată în 1950. Poliţia a interzis conducerii muzeului să expună acest obiect fără o masură de securitate excepţională. Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva,
de aceea o ţine închisă în seif.
Pila este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un aparat care generează energie la nesfârşit
fără intervenţie din exterior. Deşi ar fi trebuit să se oprească de
multe decenii, "Pila lui Carpăn" se încăpăţânează să funcţioneze, aşa
cum a prevăzut inventatorul ei. Oamenii de stiintă nu pot explica încă cum este posibil aşa ceva.
Construirea unui perpetuum mobile a fost
visul de secole al omenirii. Un aparat care să producă energie la
nesfârşit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv
setea de energie a civilizaţiei actuale. În epoca modernă însă, acest
vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o utopie.
Cei ce au continuat totuşi să caute
soluţia, au fost marginalizaţi, lumea stiinţifică considerându-i nebuni.
Cu toate acestea, un fizician român s-a încăpăţănat să-l construiască.
Şi se pare că a reuşit. Nicolae Vasilescu Carpăn a început să lucreze la
acest proiect înainte de Primul Război Mondial.
"Pila" a fost brevetată în 1922.
Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil
ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost
Carpăn, să se apuce de o asemenea "nebunie".Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Carpăn susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.
După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect. Prototipul a fost gata în 1950.
Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care
pun în miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mişca o
paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire
paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l
închidă. Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât
pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea
polarităţii în perioada cât circuitul este deschis. Motorul şi paletele
aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie
electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există
aparate de măsură şi control performante.
Ieşit din comun este faptul că o pila electrică
(generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai
mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante. După care se
poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea
lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.
Măsurătorile făcute recent la bornele
pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei
calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă.
Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de
ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, "Pila lui Carpăn" are un
electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care
sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate
ridicată. Materialele din care este construita pila reprezintă doar un
aspect al problemei. Conform calculelor lui Carpăn, s-ar putea construi
un aparat similar, de gabarit - respectând exact proporţiile celui
existent - care să dezvolte o energie mult mai mare.
Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos,
de pildă. Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu
preliminar de fezabilitate. Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât
despre minunea lui Carpan nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.
Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna,
în care s-a prezentat pe larg invenţia. În deceniile trecute, mecanismul
minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din
Braşov şi Politehnica din Bucureşti.
Surse din cadrul Politehnicii bucureştene ne-a spus că nepoţii lui Carpăn au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice,
ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale
obiectului sunt tot la muzeul "Leonida". Această copie va fi folosită
pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de
energie - adică să producă curent electric gratuit.
Sursa: Mai mult: O invenţie veche de 90 de ani, "Pila lui Carpăn", ar putea produce electricitate gratuit | Libertatea.ro
Nicolae VASILESCU-KARPEN
22 decembrie 1870, Craiova — 2 martie 1964, Bucureşti
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român
S-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român
S-a născut în Craiova la 22 decembrie 1870. După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie, în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.
Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 - şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902. Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică. După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement.
Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi. Dorul său de ţară, dorinţa de a-i consacra toata priceperea şi puterea de muncă, îl îndeamnă să se reintoarcă în patrie (1905).
În anul 1909, a propus
pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe
din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru
telefonia prin cablu la mare distanţă. A realizat pilele Karpen, care
funcţionează folosind exclusiv căldura mediului ambiant. S-a numărat
printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la
realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul
omului pe Lună.
După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică - Vasilescu-Karpen "a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei".
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice. A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914). A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa). A scris numeroase tratate.
- 1904 - Recherches sur l'effect magnetique des corps electrise en mouvement
- 1925 - Manual de electrotehnică generală
- 1942 - Electricitate
- 1957 - Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică
Surse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982
PILE ELECTRICE
Pila
electrică este un dispozitiv electrochimic ce transformă energie
rezultată dintr-o reacţie chimică în energie electrică. Este vorba de
generare de electroni şi de asigurarea circulaţiei lor într-un anumit
sens. La origine, termenul desemna un element unic format din doi
electroozi şi un electrolit.
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie). Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,
Au fost descoperite pile electrice ce au funcţionat în urmă cu peste două milenii. Pilele din Bagdad (au fost descoperite sute de astfel de dispozitive) reprezintă exemple semnificative privind cunoştinţele lumii antice (controversate pentru că oarecari „specialişti” nu suportă ce nu stă scris în cartea de istorie). Istoria modernă (cunoscută) a pilelor începe cu experimentele lui Luigi Galvani (1786) sau Alessandro Volta (1799). Alţi savanţi şi-au adus aportul la perfecţionarea pilelor: John Daniell (1836), Wiliam R Grove (1839), Gaston Plante (1859), Georges Leclanche (1866), Hermann von Helmholtz (1879), Thomas Edison (1901) şi enumerarea poate continua cu zeci şi sute de cercetători (fizicieni, chimişti, instituţii, etc), dar ceea ce trebuie remarcat este faptul că nici o istorie a pilei electrice, fie scrisă de români, fie scrisă de oricine altcineva,
niciuna nu îl aminteşte pe Nicolae Vasilescu – Karpen !
Concluzii
Pila Karpen nu se poate studia, nici măcar nu se poate vedea.
Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, acesta fiind un seif sau un gât.
Pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant, acesta fiind un seif sau un gât.
Pila
Karpen a fost catalogată ca pilă de concentraţie fie dintr-o înţelegere
greşită a fenomenului, fie din necunoaştere,evident, fie în mod voit,
dezinformativ pentru a nu putea fi reprodusă şi utilizată pe scară
largă.Se crede totuşi că este folosită, nedovedit însă, de agenţii spaţiale şi în aplicaţii militare.
Dezinformarea este completată cu extraordinar de slaba informare.
Vechi articole au dispărut, cele rămase conţin informaţii
contradictorii, foarte multe greşite şi se folosesc metode de
„pierde-urma” cum ar fi rebotezarea inventatorului: astfel el poate fi găsit sub numele de Carpen sau chiar Carpan.
Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.
Locul unde se află pila Karpen se bănuieşte a fi seiful muzeului, dar platina şi argintul pot fi foarte bine şi la gâtul unei farmaciste sau a unei europarlamentare.
Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce nu trebuie ştiut. În „Annales de l'Academie Roumaine” din 1944 el scrie articolul „Nouvelle théorie des piles électriques. Rôle des électrons. Piles contredisant le second principe de la thérmodynamique"
(Noua
teorie a pilelor electrice. Rolul electronilor. Pile ce contrazic
principiul al II-lea al termodinamicii). Oare de ce ne este atât de greu
să ne dezbărăm de concepţii învechite, de preconcepţii îndoctrinate, de
blocaje mentale, de buchia manualului tipărit în primă ediţie în 1956 ?
După Newton a urmat Einstein, dar puţini sunt cei ce ştiu asta.
Şi o ultimă concluzie:
Şi o ultimă concluzie:
România este singurul mediu ostil dezvoltării inteligenţei româneşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu