joi, 21 ianuarie 2010

articol primit prin mail si atribuit dnei Aurora Liiceanu pentru revista Tango

AURORA LIICEANU – interviu
Tango: Ati facut o cariera stralucita!
> Aurora Liiceanu: Din cand in cand ma gandesc ca meseria
> lucreaza prea mult in mintea omului. Sigur, orice om are un
> jind in el "cine-ar fi fost el, daca..." De multe
> ori ma gandesc la asta: daca as fi fost chimista, oare cine
> eram eu? Mai ales pentru faptul ca, (inca n-a disparut
> aceasta nebuneala), profesia ocupa prea mult din persoana.
> Dar suntem mai mult decat o profesie!
> Spunem prea multe lucruri gratuite
> Tango: Ce post de muncitor necalificat ati gasit?
> Aurora Liiceanu: Am fost femeie de serviciu la fabrica
> Suveica.
> Tango: Cat timp?
> Aurora Liiceanu: Timp de un an si jumatate.
> Tango: Cum a fost experienta?
> Aurora Liiceanu: A fost o experienta destul de
> interesanta. Fiul meu, care avea vreo 6-7 ani, dadea
> telefon, nestiind ca eu nu mai lucram la Academie, si
> intreba: "Alo, Institutul Suveica?". Credea ca e
> un institut de cercetare. Mai tarziu, a cam inteles din
> discutiile din casa ca ceva s-a intamplat. Caut de multa
> vreme, nu stiu pe unde e... A facut un desen cu multi oameni
> cu pancarde, ca la defilari, iar pe pancarde, cu majuscule,
> scria: VREM INSTITUCE. Nu am dezvoltat acest subiect cu el.
> Ce a aflat, a aflat mai mult de la altii. Mama mea nu mai
> traia, iar tatalui meu nu i-am spus niciodata prin ce-am
> trecut, pentru ca mi se pare ca unele lucruri sunt gratuite.
> Eu nu cred ca trebuie spus tot. Spunem prea multe lucruri
> gratuite in viata. Daca nu mai poti sa le tii in tine, daca
> trebuie sa le impartasesti cu cineva, atunci trebuie sa
> vorbesti cu cineva care nu are o mare empatie. Sa
> rationalizezi, nu sa discuti in
> termeni emotionali. Nu sa spui: "Vai, cum m-au umilit
> pe mine." Sigur ca erau situatii caraghioase. Trebuia
> sa umblu cu sacosa, femeile de serviciu n-aveau poseta!
> Tango: De ce?!
> Aurora Liiceanu: Ele stateau in cartier acolo, isi
> puneau portofelul in sacosa, cand plecau de la serviciu
> cumparau ceva de mancare, nu exista sa umbli cu geanta.
> Oricat ai citi, nu poti sa-ti imaginezi. Il citez iarasi pe
> Noica, cel care spunea: "Sunt unii care au citit o
> biblioteca intreaga si altii care au citit o singura carte,
> viata". Eu aveam bibliotecile, dar viata, mai putin.
> Atunci am realizat importanta spatiului pentru viata noastra
> interioara. Nu aveam un loc al meu! De unde avusesem un
> birou al meu, spatiul meu mic de munca, care e o alta
> ipostaza, aici nu aveam unde sa-mi pun pulovarul, haina,
> nici macar unde sa imi pun geanta intr-un cuier in hol. Am
> realizat ca eu nu am spatiu unde sa fiu 8 ore. Am avut si
> oameni intelegatori, si oameni rai. Dar nu sunt o persoana uterina, foarte
> expansiva sau expresiva. Am stat retrasa. Eu, cand vad un
> copil, nu ma reped sa-l pup si sa-l iau in brate. Dar am
> grija sa fiu foarte corecta cu copiii, sa nu-i fac sa
> sufere. Poate nu i-am pupat toata ziua, dar am avut
> principiul sa fiu constanta, egala. Nu sa-i dau un sut, si
> apoi sa-l pup si sa-i dau inghetata.
> Tango: Daca tot am ajuns la copii... Povestiti-mi
> ceva despre decizia de a face un copil si despre cum v-a
> schimbat maternitatea.
> Aurora Liiceanu: Eu m-am despartit de sotul meu
> (Gabriel Liiceanu n.r.) cand eram insarcinata in luna a
> noua. Poate ca acuma cei aflati la varsta la care eram eu
> sunt mai maturi. Cei din generatia mea nu eram prea maturi.
> Dar eram seriosi.
> Tango: V-ati despartit cand erati gravida? Femeile
> nu numai ca nu se despart cand sunt gravide, dar nici dupa
> ce fac copii. Spun "gata, avem copii, nu ne mai putem
> separa". De ce ati luat o asemenea decizie?
> Aurora Liiceanu: A fost un amestec de mandrie si
> orgoliu, combinate cu o oarecare inconstienta. Nu dusesem
> greul in viata. Nu stiam ce-i aia greutate, saracie. Tatal
> meu avea un principiu pedagogic foarte bun: sa ne lase sa ne
> descurcam singure. In momentul in care am intrat la
> facultate, sora-mea era deja studenta, am facut o sedinta de
> familie si s-au pus banii pe masa. Aveam o suma fixa, egala
> amandoua, din care trebuia sa ne imbracam, sa ne distram, sa
> circulam. Aveam masa si casa asigurate. Amandoua, aceeasi .
> suma, ca uneori ies discutii si din asta. Era o suma destul
> de buna.
> Taica-meu facea foarte multe meditatii. Din banii aia
> trebuia sa ma descurc. Cand am primit primii bani era
> toamna. Si eu mi-am cumparat o stofa foarte buna, fiindca
> voiam sa-mi fac un pardesiu frumos. Dar cand a fost sa-mi
> cumpar serjul, cum se zicea atunci, n-am mai avut bani. M-am
> dus frumos la tata si l-am rugat sa ma
> imprumute. Si nu mi-a dat. La varsta aia n-ai de unde sa
> imprumuti bani! Asa ca am cumparat stamba, bumbac de 9 lei
> metrul, n-am sa uit cat traiesc.
> Abia daca l-am imbracat, cu chiu, cu vai, ca nu-mi alunecau
> mainile. Nu puteam sa ma imbrac cu el, trebuia sa mi-l tina
> cineva. Pe afara era minunat, dar inauntru era cu bumbac
> bleumarin. Si m-am invatat minte. Intamplarea asta m-a invatat
> ca trebuie sa te descurci cu ce ai. Asta e un principiu
> foarte bun. Sa-i dai copilului bani, dar nu multi. O suma
> fixa. Nu se incadreaza, sa mearga pe jos! Sa se
> responsabilizeze si sa-si dramuiasca banii. Mi-a fost foarte greu
> Tango: Credeati, deci, ca va veti descurca si de una
> singura, chiar si avand un copil mic.
> Aurora Liiceanu: Probabil ca aveam multa incredere in
> mine. Mereu am avut incredere. Eram pregatita sa traiesc
> din ce faceam cu capul. Dar peste ani, cand am ajuns
> femeie de serviciu am fost pusa in situatia sa traiesc din
> ce faceam cu mainile. Pentru ca o femeie de serviciu
> lucreaza cu mainile, nu cu capul, stim bine. Ajunsesem
> femeie de serviciu, iar asta, in loc sa ma descurajeze, mi-a
> dat incredere. M-am gandit ca orice s-ar intampla pot sa
> spal scarile la un bloc, pot sa fac cumparaturi la cineva.
> Nu trebuie neaparat sa-mi folosesc capul ca sa traiesc, sa
> supravietuiesc. Pot sa traiesc si altfel.
> Tango: V-a fost greu sa ramaneti singura cu
> copilul?
> Aurora Liiceanu: Mi-a fost foarte greu. De foarte
> multe ori m-am gandit daca este inteligent social sa
> divortezi.
> Tango: Ati divortat si legal? Atunci, inainte sa
> nasteti?
> Aurora Liiceanu: Dura un an si jumatate, nu se putea sa
> divortezi asa usor! Dar m-am separat si mi-am depus actele
> de divort. Am avut trei evenimente foarte importante deodata: am nascut, mi-am dat
> doctoratul si m-am separat, am depus actele.
> Tango: Cat de mic era copilul cand v-ati luat
> doctoratul?
> Aurora Liiceanu: Mi-am dat doctoratul cu copil de doua
> luni. Tocmai nascusem. Am lucrat la teza de doctorat in
> timpul acela. Tin foarte bine minte ca nu existau scutece si
> il puneam pe ciornele de hartie pe care invatam. Am petrecut
> foarte mult timp cu copilul, eram aproape siamezi. Unde ma
> duceam, ma duceam cu oala dupa mine. Si cu scutecele de
> carpa.
> Tango: Ati avut o nastere usoara?
> Aurora Liiceanu: Nu, a fost o nastere proasta.
> Copilul a fost plasat intr-o pozitie craniana si a trebuit
> sa fac cezariana. Am facut operatie si, probabil de la
> mizeria din spital, am facut complicatii. Si am stat 17 zile
> internata. Dupa care mi-au pus copilul in brate si mi-au zis
> sa ma duc acasa. Eram disperata. Aveam inca plaga, facusem
> serom, ar
> fi trebuit sa mi se schimbe zilnic pansamentul. Mama mea
> nu mai traia, sora-mea avea copil mic, taica-miu, barbat, nu
> stia cum sa ma ajute. Cred enorm in prietenie
> Tango: Unde stateati? Cu cine?
> Aurora Liiceanu: Stateam singura, in casa in care
> locuisem cu sotul meu, care se mutase la mama lui. Singura.
> Total. Am nascut la Steaua. Dupa nastere mi-au spus ca
> trebuie sa vin zilnic la pansat. Trebuia sa traversez tot
> orasul sa ajung la Steaua. Era inimaginabil! Dar pot sa zic
> ca am fost norocoasa in viata. Am nascut cu o doctorita care
> mi-a zis la un moment dat: "eu plec in week-end, nu te
> mai astept". Si-atunci i-am spus ca vreau sa nasc cu ea
> inainte sa plece, sambata, ca atunci libera era doar
> duminica. Si-am nascut intr-o sambata.
> Doctorita mea a chemat o fata, o doctorita tanara care era
> pe-acolo. Era o fata care urma sa plece in Grecia si care
> facea orice pe acolo ca sa invete
> cat mai mult. Ca se ducea in Grecia pe dreapta, la un
> spital, trebuia sa stie cat mai mult. "Grecoaico, ma
> secondezi la cezariana?", i-a zis. Si fata aia, care
> acum imi este cea mai buna prietena, a fost mana a doua la
> operatia de cezariana. Si norocul meu ca statea la doua
> strazi de mine. Asa ca venea ea in fiecare zi si ma pansa.
> Altfel, nu stiu cum as fi putut traversa Bucurestiul cu
> copil de trei saptamani in brate, cu operatia nevindecata,
> ca sa merg la pansat! Dupa vreo doua luni chiar s-a mutat la
> mine, am stat impreuna. M-a ajutat foarte mult. Era
> caraghios ca ea nu fuma, eu fumam. Primea cate-un pachet de
> Kent cum era atunci, o fi si-acum... Si mi-l aducea mie. Imi
> dadea telefon de la spital si radea: "Toti colegii mei
> imi spun ca am un amant, ca nu le mai dau lor
> tigarile!". Si credeau ca are un amant, nu?!
> Tango: Credeti in prietenie?
> Aurora Liiceanu: Cred enorm in prietenie. Poate mai
> mult in prietenie decat in iubire. Extraordinar de mult a contat aceasta relatie
> pentru mine. Am stat un an intreg impreuna. Apoi ea a plecat
> in Grecia si pana-n '90, de fapt, ea m-a tinut.
> Tango: Numai din prietenie? N-ati ajutat-o cu
> nimic?
> Aurora Liiceanu: Cu ce s-o ajut eu?! Venea de doua ori
> pe an cu valize, ne trimitea pachete... Baiatul meu avea
> pantaloni, chiloti, ciocolata, ghiozdan, carioce, eu aveam
> sandale, rochii, ciorapi... Pana-n '90 eu n-am stiut
> pretul ciorapilor. N-am vazut asa ceva. Ea a tinut o casa, a
> tinut o a doua casa! Lucruri dintr-astea nu se pot intelege.
> Si suntem prietene pana-n zilele noastre.
> Tango: Cum credeti ca s-a produs aceasta legatura, mai puternica chiar decat dragostea?
> Aurora Liiceanu: Am discutat de cateva ori. Poate
> pentru ca este nebuna profesional si asta ne leaga. Ea e una
> dintre putinele persoane care au biblioteca, in Grecia nu
> prea sunt biblioteci. Medicii nu-si
> cumpara carti fiindca are spitalul. Ultimul ban pe care il
> are, ea il da pe carti de specialitate. Si-a dat doctoratul
> in Grecia, a fost in Elvetia, a fost in Israel, a fost in
> America, sa vada, sa invete, sa copieze, este maniaca. Dupa
> vreo doua luni de cand plecase in Grecia, a facut un mariaj
> absolut revoltator de prost. Extraordinar de prost! Era
> complexata ca venise din est.. nici grecoaica nu mai era ca
> venise la un an in Romania. Dar a trecut peste asta si s-a
> dedicat profesiei. Isi dadea examenele sa-si echivaleze
> diploma de medic si spunea: "Mi-e atat de dor de
> meserie, ca visez noaptea sange!".
> Tango: Ce poveste extraordinara!!
> Aurora Liiceanu: Profesiunea ne-a legat foarte
> mult. Si o intelegere extraordinara. Absolut ultimele
> rusini de sine ni le spuneam. Exista o zona a secretelor pe
> care nu le spui nimanui. Umilintele, tot repertoriul de
> experiente negative cu
> barbatii, cu familia. Toate lucrurile astea eu le stiam.
> Exista o zona a secretelor pe care nu le spui nimanui. Ea mi
> le spunea. Multa lume nu a inteles aceasta relatie.
> Pana sa nasc n-am fost o persoana
> cu nefericiri
> Tango: La randul dumneavoastra va deschideati la fel de
> mult?
> Aurora Liiceanu: Sigur. A trait langa mine. Relatia
> noastra a debutat cand eu aveam niste experiente nu foarte
> fericite. Ea a asistat la ele si, dupa aceea, m-a insotit si
> m-a sustinut in tot ce a fost negativ. Le-a trait cu mine. A
> trait langa mine. Vorbeam inainte despre trecut, daca se
> povesteste sau nu. Eu nu prea mai aveam ce sa-i povestesc
> cand am cunoscut-o. Pana sa nasc n-am fost o persoana cu
> nefericiri.
> Tango: Dar au venit dupa aceea.
> Aurora Liiceanu: Au venit multe complicatii. Si
> problemele cu slujba... Din cand in cand mi se activa si
> acea nefericire profesionala. Dar
> trebuie sa coabitezi cu ea...
> Tango: Mi-ati povestit mai demult ca ati iubit cativa
> ani un barbat venit din Polonia, parca...
> Aurora Liiceanu: Da, si eu am si sange polonez. Am fost
> impreuna cu acest polonez si traiam o viata foarte roz.
> Tatal lui lucra la ambasada Poloniei, avea masina cu volanul
> pe dreapta... Fetele sunt sensibile la starea buna. Dar sunt
> sensibile si la mizerie. Poti sa mergi si-n sus, si-n jos.
> Ca dupa aia imediat m-am dat pe covrigi si pe tramvai. Era
> atat de inamorat de mine, incat nu s-a mai dus la facultate.
> Eu am aflat cu stupoare ca nu mai e student abia dupa un an
> si jumatate dupa ce fusese exmatriculat. Nu stia nimeni! Am
> aflat intamplator, puteam sa o ducem asa pana la sfarsitul
> vietii si sa nu stiu acest lucru important. Si asta m-a
> zguduit si m-a speriat. E drept si ca iubirile foarte mari sperie.
Iubirile mari sperie! Dar mi-am dat seama ca
> e atat de fragil si de vulnerabil, incat mi-ar fi ascuns
> mereu niste lucruri pe care nu se poate sa nu le spui.
> Intamplator am aflat, taica-miu s-a opus sa ma casatoresc.
> Atunci dura trei ani de zile sa obtii aprobarea sa te
> casatoresti cu un strain si noi asteptaseram atata... Dar
> ceva se zguduise. Dintr-o data mi se facuse teama sa plec in
> strainatate fara sa am un om dintr-o bucata langa mine. In
> fine, am primit aprobarea de casatorie, taica-miu n-a mai
> zis nimica. Am stabilit sa facem nunta de ziua mea, in
> august. Si, cu o luna inainte, in iulie, s-a intamplat sa ma
> indragostesc de tatal copilului meu. Si, cu o luna inainte
> de nunta, am plecat. Rochia mea de mireasa probabil ca a
> fost mancata de molii in atelierul croitoresei, fiindca nu
> s-a mai dus nimeni dupa ea.
> Tango: Cum i-ati explicat polonezului ca v-ati
> razgandit?
> Aurora Liiceanu: Nu i-am dat nici o explicatie. Am fost
> de o lasitate ingrozitoare.
> Statea in fata casei, tropaia, o astepta pe sora-mea. Dar
> eu pur si simplu nu l-am mai vazut.
> Tango: Ati plecat si v-ati casatorit imediat?
> Aurora Liiceanu: M-am casatorit cu tatal copilului meu
> dupa trei luni. Sigur ca nu a fost o fericire, nu a fost o
> buna alegere. El, polonezul, m-a mai asteptat un an de zile, a ramas in
> Romania, dar n-a mai avut curajul...
> Tango: Nu v-a tentat sa-l cautati, mai ales dupa ce ati
> ramas singura cu copilul?
> Aurora Liiceanu: L-am cautat, cand am fost in America.
> Nu aveam inca copilul. La un moment dat l-am cautat, dar nu
> l-am mai gasit. Am aflat ca plecase in Suedia.
> Tango: De ce nu v-ati recasatorit?
> Aurora Liiceanu: Eu cred ca si cu casatoria e la fel ca
> atunci cand cineva iti spune "ce conteaza daca ai
> facultate sau nu?" Da, dar o ai. Cand o ai se pune
> altfel problema. Daca n-as fi fost casatorita niciodata,
> probabil
> ca as fi tinut s-o fac. E o experienta sociala, umana, ce
> trebuie traita. Eu am bifat-o. Stii ca se spune ca mai bine
> divortata decat sa nu fi fost niciodata maritata. Gandul ca
> ar fi trebuit sa te casatoresti iti lasa un jind... Dar asa,
> dupa divort, o noua casatorie mi se parea ca mai degraba
> mi-ar putea aduce complicatii administrative, nu avantaje.
> Tango: Si totusi, cele mai multe femei din lume vor
> sa fie vesnic casatorite...
> Aurora Liiceanu: Te intrebi, oare, merita sa fii
> casatorit? Unele spun ca raman casatorite pentru copil, dar
> eu cred ca asta e o ipocizie. Dar pentru tine? E inteligent
> social, ca protectie in fata vietii? .Mi-am pus problema
> asta. Mi s-a parut ca
> viata e foarte grea de unul singur. Dar mi s-a parut
> ca din punct de vedere psihologic e mai bine sa fii intr-o
> situatie neta cu tine. Ai de ales intre un disconfort psihic
> si unul social, fizic, material. Eu
> am preferat confortul psihologic.
> Tango: V-a ajutat si familia sa va cresteti copilul?
> Tatal, sora?
> Aurora Liiceanu: Mi-a fost destul de greu. A trebuit sa
> ma descurc singura, n-am putut sa cer nimanui nimic. Nici nu
> imi place sa cer ajutorul. Puteam sa ma pun de-a latul,
> sa-mi smulg parul din cap si, cu siguranta, sora si tatal
> meu m-ar fi ajutat cu ceva bani, nu ma lasau in strada. Dar
> n-am vrut. N-am imprumutat un leu de la tatal meu, din momentul in care am
> luat prima leafa si pana cand s-a prapadit.
> Tango: Dupa toti acesti ani in care l-ati crescut
> singura, baiatul dumneavoastra a plecat din tara. Cat de
> tare v-a afectat plecarea lui?
> Aurora Liiceanu: Da, fiul meu e plecat de 11 ani in
> Japonia. Nu stiu cat m-a afectat ca mama, dar m-a afectat ca
> persoana. Aveam si am cu fiul meu o relatie cum nu au multi parinti cu copiii
> lor. Cu el am o relatie speciala. Nici nu cred ca sunt mama
> lui. De multe ori ma gandesc ca nu stiu ce e aia sa fii
> mama. Am coabitat dintotdeauna, am fost dintotdeauna
> prieteni, confidenti, discutam absolut de toate. Era
> obisnuit cu problematica omeneasca. Are un umor nebun. Si e
> foarte destept.
> Tango: Nu a facut si el psihologia?
> Aurora Liiceanu: A cochetat si el cu psihologia, dar
> i-am spus, razand: "Decat sa te prosteasca facultatea,
> te pomenesti ca nici nu intri la zi si mai si platesc ca sa
> te prosteasca. peste cadavrul meu."
> Tango: Ce facultate a facut?
> Aurora Liiceanu: A terminat ASE-ul. Dar are in
> structura lui aceasta dimensiune umanistica foarte bine
> reprezentata, psihologizeaza usor. Altfel ar fi fost
> nenorocire, ca nu ma pricep deloc la contabilitati. Ce-am fi
> vorbit? Ce-am fi vorbit?! Cand ne intalnim, facem
> simpozioane... Sunt onorata ca am un asemenea copil. E o
> mare onoare sa am un copil ca el. Nu exista satisfactie mai
> mare pentru un parinte decat sa poti sa stai cu copilul tau
> de vorba, fara sa te gandesti ca e copilul tau, (dar, sigur,
> e copilul tau! ), asa cum stai ore in sir de vorba, ca-n
> vremurile bune, cand abia ai cunoscut pe cineva... Petreci
> cu el timpi asemeni celor pe care-i depeni la inceputul unei
> relatii.
> Nu vreau sa spun ca am fost o mama desavarsita. Sunt plina
> de culpabilitati si eu. Dar ma uit la altii... Vine copilul,
> ia o cratita, da un telefon si pleaca. Nu au conversationism.
> Nu discuta, nu toaca. Mie-mi place sa am simpozioane. El imi
> spune ca si-a dezvoltat un simt analitic. Si intreb:
> "Ce e rau in asta?!". Iar el imi raspunde: "E
> un blestem". Insa eu cred ca e mai bine sa ai simt
> analitic decat sa nu ai nimic in cap.
> Tango: Credeti ca se va intoarce in
> Romania?
> Aurora Liiceanu: Sper ca da. Cred ca da. Este destul de
> dezamagit de imaginea Romaniei. Mi-a spus ca singura solutie
> e sa te salvezi de complexe pe cont propiu. Si eu cred
> acelasi lucru. Am vrut sa predau in strainatate si am
> facut-o. Tot ce am crezut ca ma poate pune la un nivel de dincolo de etnia mea
> romaneasca am facut. Sa fiu doar om. Am vrut sa demonstrez
> ca, inainte de a fi roman, esti om. Ma inteleg mai
> bine cu psihologii din strainatate decat cu vecinul meu care
> e roman. Etnia n-are pentru mine valoare. Sigur ca ma
> emotionez ca sunt romanca la romani. Dar jinduiesc dupa
> situatii in care nici sangele, nici sexul, nici etnia sa nu
> ma traga de maneca.
> Acum nu stiu daca se va mai intoarce din Japonia, dar eu
> sper ca da. Imi lipseste, mi-a lipsit foarte mult tot timpul
> aceasta coabitare plina de malitiozitate afectiva care se
> creeaza, cu bancuri, cu glume, cu codurile noastre
> secrete. Aveam coduri, formule. Daca era cald in casa, el
> spunea "Fa Sinaia!". Coabitarea poate fi minunata
> daca-i dai o nota ludica.
> A plecat de acasa la 19 ani
> Tango: Cand a plecat?
> Aurora Liiceanu: A plecat de acasa la 19 ani. Si eu
> am luat-o foarte usor, ca si cum n-as fi inteles ce
> se-ntampla. A plecat cu o chitara pe umar si cu un mic
> bagaj. Si ma gandesc ca eu in locul lui nu as fi rezistat.
> Am o mare admiratie pentru momentele lui de deznadejde, de
> disperare. Imi spunea "Ma simt ca intr-o pivnita, in
> intuneric, nu stiu ce sa fac, incotro s-o iau". E
> ingrozitor sa fii
> intr-o lume cu totul si cu totul diferita. A strans din
> dinti si a rezistat. Si cand imi spune "Eu am un
> capital de singuratate care-mi da dreptul sa vorbesc",
> eu il inteleg. Are un capital pe care eu il respect. La
> varsta aia a facut facultatea in limba japoneza. Putea sa o
> faca in limba engleza, dar a vrut sa fie cu japonezii la un loc.
> A inceput in Romania, a studiat un an japoneza aici, apoi a
> intrat la facultate cu toti japonezii in rand. Trebuia sa
> stie sa scrie, sa citeasca. E talentat la limbi straine si
> asta l-a ajutat. La 14 ani am stiut ca trebuie sa bifeze anumite competente fara de
> care nu te poti descurca in viata. Sa stie doua-trei
> limbi straine, sa foloseasca un computer, astea sunt
> minim... Dupa aia incep amorurile, moda, zapacelile varstei.
> Ce n-a invatat Ionut nu mai invata Ion.
> Tango: Ati avut o viata nu foarte usoara. Aveti momente
> de deznadejde? Cand ati plans ultima oara?
> Aurora Liiceanu: Eu nu prea plang. Dar .recunosc,
> destul de recent am plans. Am avut o relatie destul de lunga
> cu o persoana, cu un barbat, iar acesta nu mai exista. A
 fost omul care m-a impresionat cel mai mult in viata. Pot sa
> spun ca altfel iubesti la o varsta matura si altfel iubesti
> in tinerete. Te uiti la alte lucruri, capeti alte lucruri,
> vezi alte lucruri, ai alte criterii... Fara indoiala,
> consider ca un obstacol esential este caracterul. Cand
> cineva este marsav sau n-are caracter, sau are limite sau
> are egoisme, are uratenii psihice, cred ca nici o iubire nu
> te poate tine alaturi.
> Unii oameni pot face compromisuri... Dar eu, de exemplu, m-as desparti de
> un barbat care nu se duce sa-si mai vada copilul, daca are
> un copil. Mie nu mi-ar trebui. Pentru mine asta nu-i un
> simplu fapt, ca nu vrea sa-si vada copilul, e mult mai mult
> decat atat: e un univers intreg de uratenie care se creeaza
> in jurul acestui fapt. Sau care-si vorbeste urat in public
> fosta nevasta sau isi barfeste parintii. In valul asta de
> exhibitionism si de a spune de toate, gasesc ca omul si-a
> pierdut acea discretie necesara pentru a face fata unor
> adevaruri grave, de unul singur. E bine ca anumite lucruri
> sa nu fie spuse, asa, aruncate in vant. Mi se pare ca iti
> schimba si tie interiorul faptul ca lupti cu anumite lucruri
> grave pe care le-ai trait sau pe care le ai.
> Tango: Deci sunteti acum in doliu dupa o iubire
> matura?
 Aurora Liiceanu: Da, care este cea mai mare. Cea mai
> mare iubire.
> Tango: Va puteti ajuta ca psiholog pe dumneavoastra ca
> femeie?
> Aurora Liiceanu: Sunt specialista in psihologia
> pierderii! Eu, care am spus dinainte ca cred in facaturi. Nu
> mi-ar fi trecut prin cap c-o sa citesc atat despre pierderi,
> despartiri, separari, cat am citit in ultimii zece ani. Am
> un coleg in America, un psiholog care este unul dintre
> fondatorii psihologiei pierderii. Psihologia in domeniul
> relatiilor interpersonale, care studiaza separarea, boala,
> moartea, s-a dezvoltat extraordinar. E si foarte multa
> cinematografie care le distruge oamenilor inocenta in fata
> vietii. Vedem multe filme cu virusi care
> distrug planeta, cutremure, nu mai ramane nimic... Nu cred
> ca asta nu lasa un soi de tristete, disperare, violenta
> poate, in psihologia umana. Din punctul asta de vedere am
> citit enorm. Stiu timpii, stiu patologiile.
> Tango: Si asta a fost tot o facatura?
> Aurora Liiceanu: Da. Amicul asta al meu care este unul
> din fondatorii psihologiei pierderii m-a impresionat foarte
> mult: cand l-am intrebat, acum 12 ani, ce l-a apucat sa se
> apuce de domeniul asta, mi-a raspuns: "Am fost insurat
> noua ani si am divortat. Si in momentul in care am divortat
> mi-am dat seama ce grozavenie este o separare". Nimeni
> nu ne invata sa ne despartim, nimeni nu ne invata sa ne
> impartim! Exista, cum se spune, pierderi necesare, cele
> biologice. Iti pierzi parintii... Dar nimeni nu-ti spune, si
> cred ca aici imi dai dreptate, ce grozavenie e sa-ti pierzi
> parintii, ce cumplit e sa-ti pierzi prietenii. Conditia
> umana ce ingrozitoare este! Ti se arata doar
> partea usoara, totul este divertisment.
> Viata are o latura pe care noi cautam s-o ocultam si care
> tine de conditia umana. Si nu te-nvata nimeni cum sa-i faci
> fata. Am o amica in America, Erica, pe care nu am
> intalnit-o, dar ne scriem. A publicat un articol in revista
> asta despre pierdere. Si articolul se numeste: "Am I
> alright?" Si iar iti spun ca eu cred in facaturi.
> Lucram la institut si vedeam cartile lui Hollander de
> psihologie, iar ea, Erica, este nevasta lui Hollander.
> Ce-nseamna sa visezi!!! In viata mea n-as fi crezut c-o sa
> public in strainatate o carte impreuna cu Rosenblath, la
> care ma uitam ca la un zeu! Sau ca sotia lui Hollander o
> sa-mi scrie: "Draga Aurora, eu am fost in cutare
> loc..." Mi-a placut foarte mult articolul Ericai. Si ea
> a suferit niste pierderi, dar se comporta dupa modelul
> american: plange in fiecare zi, dar schiaza, se intalneste
> cu prietenii, merg la barbecue. Si-mi spune ca lucrurile
> astea merg impreuna. Nu stiu
> de ce se poate in America. In Europa nu se poate!
> Ori cu una, ori cu alta: ori stai numai la barbecue si
> spune lumea ca esti un nesimtit, ori plangi tot timpul si
> zice "asta nu-si mai revine". Si in articolul asta
> ea spunea: dupa o pierdere, toata lumea ma intreba: are you
> alright? E caraghios! Si ea raspundea: "I'm alright, fiindca este
> alright sa plangi, sa-ti fie rau, sa-ti fie greu, este
> alright! E normal sa nu fii normal!"

recomandari

http://www.youtube.com/watch?v=65h10_Nugdw
http://www.antena3.ro/stiri/fun/pepenele-discordiei-o-pisica-se-lupta-cu-doi-catei-pentru-mancarea-ei-favorita_89299.html
http://www.toxel.ro/Inspire/45-de-desene-minunate-Denis-Zilber_1624.html
http://www.toxel.ro/Ads/40-de-reclame-amuzante_1640.html
http://www.toxel.ro/Inspire/Photography-Ray-Massey_1605.html
http://ericthibodeau.com/Lisbon2.jpg
http://www.youtube.com/watch?v=Ds8ryWd5aFw
http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/catelusul-care-invata-sa-fluiere.html
http://www.flixxy.com/dog-loves-cat.htm

sa radem citind mail-uri

Revista Reader’s Digest a organizat un concurs internaţional pentru a desemna „Cel mai bun banc din lume”. În competiţie s-au înscris peste 15 mii de participanţi din toate colţurile lumii, iar premiul în valoare de 1000 de dolari a ajuns în final în Suedia, la Jorgen Jossen.




Cel mai bun banc din lume a avut un succes atât de mare la nivel global datorită subiectul abordat: „ omul simplu care reuşeşte să îi dea o lecţie ticălosului arogant” – este de părere Andy Simmons, coordonatorul secţiunii de umor de la ediţia americană a revistei Reader’s Digest.







Cel mai bun banc din lume

La o partidă de vânătoare, un bărbat elegant din Stockholm împuşcă o raţă. Pasărea cade însă în ograda unui fermier, care susţine că vânatul îi aparţine.

– E pasărea mea, insistă orăşeanul.

Fermierul sugerează să fie tranşată disputa în stil vechi, cu un "şut neaoş":

– Eu îţi trag un şut cât pot de tare în boaşe, apoi tu faci la fel cu mine. Cine urlă mai puţin ia pasărea.Bărbatul e de acord. Fermierul îi trage un şut straşnic în părţile sensibile. Când îşi revine, oraşeanul şopteşte cu greu:

– Bine. Acum e rândul meu.

– Lasă, zice ţăranul. Poţi să păstrezi raţa.





Şi România a participat la concurs, iar bancul care a obţinut cel mai mare punctaj îi aparţine lui Claudiu Enache Jiroveanu, un inginer în vârstă de 32 de ani din Craiova.





Cel mai bun banc din România

Un şofer gonea cu 150 km/oră. Vede girofarul unei maşini de poliţie în oglindă si accelerează. După o vreme, vede că nu poate scăpa de poliţist şi trage pe dreapta. Poliţistul îi spune:

– Am avut o zi groaznică şi vreau sa ajung acasa. Dar mi-a plăcut urmărirea. Aşa că zi-mi o scuză bună şi te las sa pleci.

– Acum trei săptămâni, nevastă-mea a fugit cu un poliţist, zice şoferul. Când te-am văzut în spate, am crezut că vrei să mi-o aduci înapoi.



Argentina

La Burger King, doi soţi în vârstă împart acelaşi burger şi o porţie de cartofi. Un camionagiu se oferă să-i cumpere doamnei o porţie separată.

- Nu-ţi face griji, zice soţul, noi împărţim totul.

După câteva minute, camionagiul vede ca soţia nu a ia nicio îmbucătură.

- Chiar mi-ar face plăcere să-i cumpăr o porţie de mâncare, insistă el.

- O să mănânce şi ea, îl linişteşte soţul. Noi împărţim totul.

Mirat, camionagiul o întreabă:

- De ce nu mâncaţi?

- Printre altele, împărţim şi dantura, răspunde acru femeia.



Australia

Un urs polar intră într-un bar şi zice:

- Da-mi un whisky si...

- ...o cola, adaugă el după o clipă.

- De ce ai făcut o pauza aşa de lungă?, întreabă barmanul.

- Nu ştiu, zice ursul. Aşa m-am născut.

N.R.: În engleză, cuvântul "pause" (pauză) se pronunţă la fel ca şi "paws" ( labe ), de unde şi poanta bancului.



Brazilia

Plictisit să aştepte la coada ca să se urce pe Arca lui Noe, un purice sare pe spinarea animalelor ca să ajungă mai in faţă. Sare şi tot sare, până când aterizează pe spinarea unui elefant. Pachidermul se întoarce spre tovarăşa să şi îi spune cu năduf:

- Eram convins! Au început să dea din coate şi aici!



Canada

Un bărbat îi spune prietenului său:

- Soţia mea ţine o cură de slăbit de trei săptămâni.

- Cât a pierdut până acum?

- Două săptămâni.



Cehia

Un bărbat sună la emisiunea de muzică a unui post de radio şi spune:

- Tocmai am găsit un portofel cu o sută de mii de coroane în el. Mai erau şi numele şi adresa numitului Jan Ziegler, de pe Strada Seifert numărul 3, din Praga.

- Bine. Şi cum te putem ajuta noi?, intreabă gazda emisiunii.

- Mă gândeam să-i dedicaţi o melodie.



China

Verişorul meu îmi bagă mereu mâna în puşculiţă, ceea ce mă scoate din sărite. Într-o zi, mi-am găsit puşculiţa în frigider, cu un bilet pe ea: "Îmi pare rău, dar mi-au îngheţat contul!".



Coreea de Sud

O ghicitoare celebră m-a sfătuit într-o zi: "Fă tot ce-ţi spune şeful". Îmi repeta sfatul de parca viaţa mea ar fi depins de asta. Înţelept sfat, mi-am zis eu. Lucram la un proiect important şi aveam nevoie de părerea şefului. Nu mică mi-a fost uimirea când, în aceeaşi zi, am citit horoscopul meu din ziar: "Fă tot ce-ţi spune şeful tău", scria acolo.



Croaţia

Un politist se apropie de un băieţel care plânge în faţa unui chioşc de ziare.

- Ce-ai păţit?, îl întreabă el.

- "Superman" n-a mai apărut!, se lamentează puştiul.

- Mă ocup eu de asta, îl linişteşte poliţistul. Apoi strigă: Hei, Superman, ieşi afară! N-o să-ţi facem nimic!



Elveţia

Soţia: "Iubitule, ai observat? Am cumpărat o perie nouă pentru toaletă."

Sotul: "Am văzut, dar prefer totuşi hârtia igienică."



Filipine

Joe, Mike, Mary şi Tom vorbeau între ei despre profesiile lor de vis.

- Mi-ar plăcea să fiu avocat, ca să-i pot apăra pe concetăţenii mei, zise Joe.

- Mie mi-ar plăcea să fiu parlamentar, ca să pot elabora legi în beneficiul concetăţenilor mei, zise Mike.

- Eu vreau să fiu doctoriţă, ca să-i tratez pe concetăţenii săraci, zice Mary.

- Tom, tu ce vrei să fii?, întreabă Joe.

- Aş vrea să fiu concetăţean, a replicat Tom.



Finlanda

Hannu vrea ca totul să fie perfect la aniversarea a 30 de ani de căsătorie, pe care o pregăteşte la hotelul unde el şi soţia lui şi-au petrecut luna de miere. Aşa că se duce acolo cu o zi înainte, că să facă toate pregătirile necesare. Seară, îi trimite un e-mail soţiei, dar greşeşte adresă şi mesajul ajunge la o femeie al cărei soţ murise de curând. A două zi, fiul văduvei îşi găseşte mama leşinată în faţă computerului. Pe ecran e afişat acest mesaj: "Scumpă mea soţie, am ajuns aici şi totul e gata pentru venirea ta, mâine. Sper că vei găsi sosirea aici la fel de plăcută cum a fost pentru mine. P.S.: Este foarte cald aici!"



Franţa

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, vizitează un combinat siderurgic. Spre surprinderea patronului, Sarkozy îl îmbrăţişează prieteneşte pe angajatul său, Morton. Acelaşi lucru fac şi Obama, şi Puţin când vizitează, la rândul lor, combinatul.

Fără să se arate impresionat, patronul îi spune lui Morton:



- Pun pariu că pe Papă nu îl cunoşti!



- Jucăm golf împreună, zice Morton.

Uluit, patronul plăteşte o călătorie la Vatican . În timp ce Papa binecuvântează mulţimea, Morton dispare. Curând, reapare alături de Papă. În acel moment, doi chinezi îl băţ pe umăr pe patron şi îl întreabă:

- Cine e omul în alb de lângă Morton?







Germania

Plimbându-se printr-un bâlci, un bărbat ajunge la cortul unei ghicitoare. Gândindu-se că se va amuză straşnic, omul intră în cort şi se aşază.

- Văd că eşti tatăl a doi copii, spune ghicitoarea, privind în globul de cristal.

- Aşa crezi tu, replică dispreţuitor bărbatul. Sunt tatăl a trei copii.

- Asta s-o crezi tu!, zice ghicitoarea.



India

Un om de afaceri indian îşi vizitează un prieten chinez internat în spital.

- "Li kai yang qi guan...", spune întruna bolnavul cu voce pierită. Omul ar vrea să-l ajute, dar nu vorbeşte mandarină (n.r. dialect al limbii chineze).

- "Li kai yang qi guan", mai spune pacientul, apoi îşi dă duhul.

În acelaşi an, afaceristul se duce cu treburi la Shanghai şi află în fine ce înseamnă "Li kai yang qi guan": "Dă-te jos de pe tubul meu de oxigen!".



Marea Britanie

Cu vreo lună înainte să moară bunicul, bunica l-a uns cu untură pe spate. După aceea, el a luat-o repede la vale.

Comediantul Milton Jones



Mexic

Indienii dintr-o rezervaţie izolată îl întreabă pe noul şef de trib dacă iarnă va fi friguroasă sau blândă. Tânărul şef de trib nu e deloc familiarizat cu tradiţiile străbunilor, aşa că le spune să culeagă vreascuri şi se duce apoi să telefoneze la Serviciul Naţional de Meteorologie.

- Iarna va fi friguroasă?, întreabă el.

- Aşa se pare, i se răspunde.

Şeful de trib le spune oamenilor lui să strângă mai multe vreascuri. După o săptămâna, sună iar:

- Sunteţi siguri că va fi foarte frig?

- Absolut siguri.



Şeful de trib le spune oamenilor să strângă toate lemnele de foc pe care le găsesc. Peste o săptămâna sună din nou:

- E aşa cum mi-aţi spus?

- Va fi cea mai friguroasă iarnă din istorie.

- De unde ştiţi?

- Pentru că indienii strâng lemne de foc că la balamuc!







Norvegia

O femeie şterge de praf o lampă şi din ea iese un duh fermecat.

- Eşti o femeie cumsecade, aşa că îţi voi îndeplini o dorinţă, îi spune duhul.

- Vezi pisoiul asta? E singurul meu tovarăş de viaţă. Aş preferă un bărbat puternic şi arătos în locul lui, zice ea.



Duhul fermecat îi îndeplineşte dorinţă şi motanul se transformă într-un bărbat splendid, un fel de Brad Pitt. Femeia îi sare în braţe şi îl acoperă de sărutări.

- Vrei să-mi spui ceva înainte să facem dragoste?, îl întreabă ea.

- Da, zice el. Pun pariu că îţi doreşti să nu mă fi castrat săptămâna trecută.







Olanda



O starletă stă în avion lângă un avocat la un zbor de cursă lungă. Ea vrea să-şi facă somnul de frumuseţe, dar avocatul o tot trezeşte.

- Hai să jucăm un joc de cunoştinţe generale, îi propune el.

Starletă îl ignoră.

- Îl facem mai interesant, spune el. Dacă răspund greşit, îţi dau 50 de dolari. Dacă răspunzi greşit, îmi dai cinci dolari.

Starletă e de acord şi avocatul întreabă primul:

- Ce distanţă e de la Pământ la Luna?

Starletă îi da avocatului cinci dolari.



- Ce urcă muntele pe trei picioare şi îl coboară pe patru?, întreabă apoi ea.

Avocatul rămâne paf. Caută de zor pe internet, îşi consulta enciclopedia de buzunar, trimite sms-uri de pe Blackberry la toţi oamenii de ştiinţă pe care îi cunoaşte. Degeaba. După câteva ore, o trezeşte pe starletă, îi da 50 de dolari şi o întreabă:

- Ei bine, ce este?

Fără să scoată un cuvânt, ea îi da cinci dolari şi se culca la loc.





Polonia

Stanislaw zace pe patul de moarte, înconjurat de familie.

- Trebuie să vă spun cel mai mare secret al meu.

Familia îl îndeamnă să continue.



- Înainte să mă însor, aveam de toate, explică Stanislaw. Maşini de curse, fete frumoase, mulţi prieteni, o groază de bani. Un bun amic m-a sfătuit: "Însoară-te şi fă-ţi o familie! Altminteri, nu vei avea pe nimeni care să-ţi dea un pahar cu apa când vei fi pe patul de moarte". I-am ascultat sfatul şi mi-am luat nevastă. Am dat berile pe mâncare pentru bebeluşi. Mi-am vândut Ferrari-ul şi am investit banii în fonduri pentru facultatea copiilor. Şi acum, iată-mă aici. Şi ştiţi ceva? Nici măcar nu mi-e sete!



Portugalia

Un bărbat îşi vizitează un prieten şi vede o fetiţă căreia gazdă îi strigă:

- Diplomă, adu două ceşti de cafea!

- Diplomă? De unde vine numele?

- Mi-am trimis fiica la studii, la universitate, şi cu asta s-a întors, oftează prietenul.



Rusia

Din cauza recesiunii, pentru a economisi costurile la energie, luminiţa de la capătul tunelului va fi stinsă. Semnat: Dumnezeu



Serbia

O vecină da peste un puşti care stă pe scări şi plânge.

- Ce-ai păţit, puişor?, îl întreabă ea.

- Tată a păţit-o, se smiorcăie puştiul. S-a lovit la deget cu un ciocan.

- Şi atunci tu de ce plângi?

- Pentru că la început am râs.



Slovenia

În timp ce ies de la tribunal, avocatul îl întreabă pe clientul sau mohorât:

- Care-i problemă? Ai fost achitat.

- Acum chiar că am dat de belea! Tocmai mi-am închiriat apartamentul pe trei ani.







Spania

Un cerşetor vede o bunicuţă pe plajă.

- Va rog, senora, imploră sărmanul. Nu am mâncat nimic de 24 de ore!

- Perfect!, răspunde dulce bunicuţă. Acum nu va trebui să-ţi faci griji că vei avea crampe când o să faci baie în mare.



SUA

Un preot catolic, un păstor reformat şi un rabin vor să afle care e cel mai bun în meseria să. Se duc în pădure, îşi aleg câte un urs şi încearcă să-l convertească. Ulterior, catolicul povesteşte:

- Am găsit un urs, i-am citit Catehismul şi l-am stropit cu agheasmă. Săptămâna viitoare îl aştept la împărtăşanie.

- Am găsit un urs şi i-am ţinut o predică din învăţăturile Domnului. M-a lăsat să-l botez, zice şi păstorul.

Cei doi privesc apoi spre rabin, care zăcea pe o targă, înfăşurat în bandaje.

- Poate că nu ar fi trebuit să încep cu circumcizia, zice acesta.



Thailanda

- Grăbiţi-va, strigă educatoarea.

- Care-i grabă?, întreabă un micuţ.

- Întârziem la oră următoare!

- Dacă va grăbiţi aşa, mergeţi fără noi! vine replică puştiului.



Taiwan

Broască ţestoasă-tată îi spune fiului o poveste: "A fost odată că niciodată o iepuroaică albă…”

- Asta-i o poveste pentru bebeluşi. Nu ştii una SF?, spune fiul.

- Bine. "A fost odată că niciodată o iepuroaică astronauta…"

- Tată, insistă puştiul, zi-mi ceva că pentru copii mai mari!

- Bine, bine. Dar promite-mi că nu mă spui lui mami! "A fost odată că niciodată o iepuroaică goală puşcă"



Ungaria

Doctorul: "Mi-aţi ascultat sfatul şi aţi dormit cu fereastră deschisă?" Pacientul: "Da".



Doctorul: "Deci v-a dispărut complet astmul de care sufereaţi?"

Pacientul: "Nu, dar mi-au dispărut ceasul, televizorul, iPodul şi laptopul".

ROBI






ADOPTA PISOANCE!

Adopta o pisica

ADOPTII PISICUTE

Adopta o pisicuta

ADOPTA, MERITA 1 SANSA!

Adoptii caini

ADOPTA 1 CATEL

Adopta un catelus

ADOPTA 1 CUT!

a title="Adoptii caini" href="http://www.adoptiicaini.ro/">Adoptii caini