articol care a circulat pe net fiind atribuit lui

Mircea Dinescu - Femei de cariera
Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta.
Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea:
'Stii bancu' ala cu Itic?'.
N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in
asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat
si m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: 'Cica se ruga Itic
toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma,
Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe
mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita
vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am
straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca
la loterie!'.
Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si
motivul reuniunii noastre private. A continuat: 'Asa si eu, draga:
tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit
negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de
vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a
bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu
cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si,
desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu
tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema
si botul cu ruj.'
Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam
lunch-ul si sa facem un copil?
Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar
deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare,
leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n
romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet,
auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama
spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica,
era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba
atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare.
Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise
prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau
bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea
mindria-n ei. Dar n-aveau copii... Asta lipsea din tabloul perfect.
Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu
parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata,
neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba
si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu
diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula
la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9..10,
comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si
el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea
niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea
timp. Facea doar dimineata.
Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de
sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita
ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un
fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca
s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de
cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai
intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul
tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru
campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea
ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si
traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le
inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii,
iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim
ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de
a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta
din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia
ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in
chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a
rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point,
cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie
'urgent', 'campanie', 'scheme','rapoarte'. In somn, butonul Delete nu
merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te
innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la
firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.
Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...
Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si,
mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca
trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in
bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la
Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea:
ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste
cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe
saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e
neurochirurg sef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mincare
la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara.
Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si
lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa
investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in 'Baby Boom' se lasa
drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se
poate orice. Ca sotul, copilul,ciobanescul german si siameza asteapta
oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie.
Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi
masochismul, pina la urma.. Pericolul dospeste abia cind femeia de
cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea
mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o
disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica,
femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirj o ana
extraconjugala a barbatului constrins de hormoni.
Cind constati ca fetita ta ii spune 'mama' soacra-tii (care
nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce
stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam
tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind
ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca
tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el,
calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar
tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta,
si i-ai spus lui 'da', acoperind o secunda telefonul cu palma ,
apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa vorbesti cu
seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu
renuntatul la cariera de dragul familiei.
Mircea, fa-te ca traiesti!
Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un
film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut
tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau
numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film vazut
a fost un documentar despre bursa din Tokyo , ultima carte
citita a fost 'Notiuni de introducere in cibernetica', ultima
iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din
Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre
casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin
mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii
cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind
te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar
ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui
ceva contabilei.
Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta 'te iubesc' de-o
vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o
suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l
ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine.
Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca,
intotdeauna. Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se
poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de
raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la
Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o taiasem de la sedinta de
redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat
vecinii sa string apa.
Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de
la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva
i-a zis lui Dinescu: 'Mircea, fa-te ca lucrezi!'. Si Mircea a
ascultat.
Si a ajuns departe.. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui
indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.